Postări

09. Iulie. 2017

Ce faci? :) Cred ca mi am rupt tot ce mai aveam întreg din mine sa pot sa dau send la un nenorocit de mesaj. Mi am futut mâinile și mi am ros buzele. Am fumat dublu și am stat în geam de parca aveam din nou 18 ani. Și pana la urma ce naiba e asta? Ma întorc contra oricărei dorințe ale mele și stau ferma cu spatele. Îmi vine sa urlu și sa zbiera ca și cum ploaia ar fi de vina pentru un alt eșec pe care îl așez în dosar. Îmi cos buzele cu răni și ma încrunt de parca cineva m ar lovi cu un bici și eu as înghiți durerea. E doar o alta seara de sâmbătă și un alt sentiment care mi întărește neputința. Dar nu e ceva necunoscut, nu... e ceva ce cunosc foarte bine, mai bine chiar decât pe mine. O grămadă de nopți întregi târzi, dar puține dimineți. Aaah m am saturat de rahaturile astea chiar dacă mai am obișnuit în același timp. Aștept sa plec și sa ies din chestia asta în care am intrat din nou, și sa trăiesc cu iluzia ca nu știu de ce mama naibii am un gol în mine. Pentru ca, la naiba, acu

27/3/2017

Imagine
*realizez că atât de repede trece timpul când ești cu cineva, 3 ani au trecut exact cum cădea pisica mea de la balcon. și e chestia aia, că atunci când ești cu cineva mai mult decât 3 ani deja nu îl mai suporți, și zici ca dragostea s-a dus la mama naibii. dar când ai inima prinsă în carne parcă mai greu trece timpul și încep certurile cu tine. problema e când vrei să te desparți și ghici ce, nu poți. si stai supărat și îți dai seama că de fapt timpul trece. am rătăcit multă vreme ca să ajung acum să spun măcar că mă cunosc. dacă stai să te gândești, 21 de primăveri nu sunt multe, dar sunt suficiente. te-am prins de încheietură pe prag de plecare. te-am crezut doar când te-am văzut pășind. în disperarea mea te-am implorat să rămâi, că m-au trădat și ochii și corpul care deja-mi tremura. ți-ai continuat pașii însă, convins fiind că alegerea ta e pentru amândoi și era destul încât să o consideri justificată. tu vedeai cum lumea mea se destrăma și îți spuneai că nu mai poți să rămâi. n

28.02.2016 - frânturi.

a intrat precum intră în casă un copil care aduce după el o veste grea și proastă. avea privirea pierdută și căuta ceva împrejur. ea nu l-a deranjat. aștepta. nu știa ce. l-a lăsat pe hol și s-a întins în pat. era fericită că nu se putea gândi la lucrurile ei, atmosfera se calmase și ea zâmbi. un zâmbet pe care îl crezuse pierdut, un gând lucid și satisfăcător, i se făcuse cald când el intră și se așezase pe fotoliu, al lui preferat! -Nu te așteptam astăzi hei! -Nu aveam de gând să vin, a fost așa, pe moment. Îmi place cum ți-ai continuat picturile, credeam că le vei șterge după ..  -Nu am de ce să le șterg. Au fost niște alegeri care le-am asumat cu brio. Mă bucur că ai venit, consider prezența ta un feedback, a zis ea zâmbind.  -Nu e un feedback, - ! Suntem noi! Mă uit la tine și mă gândesc prin câte am trecut. Mă uit la tine cea de atunci, și la mine bineînțeles, și la tine acum. Cât de distruși eram când ne-am întâlnit. Prima noastră ceartă și prima dată când ai spus 'p

23.02.2016 -sătulă .

nu am putut să mă abțin. am auzit că ai pe cineva. recunosc că am fost puțin sceptică, dar mă bucur mult pentru tine. era timpul să îți refaci viața și să fi fericit în continuare. știu că încă citești, de-asta îți urez aici toate cele bune și fericirea pe care ți-o doreai de atât de mult timp. sper că nu e prea ciudat să îți spun să profiți de timpul tău și de oportunități pentru că meriți ! e bizar că am avut dreptate și de data aceasta, acum îți spun eu să îți amintești ultima conversație. cu toate cele. îți doresc tot binele din lume. astea fiind spuse revin la mine și la poveștile mele. după atâtea zile super încărcate mă simt mai obosită ca niciodată. și totuși, vreau să scriu. seems like the right thing to do. mi-a sunat telefonul zilele astea, după ce primisem 2 mailuri pe care nu m-am deranjat să le citesc, eram grăbită, iar când m-am oprit din fuga mea uitasem de ele. respiram greu și nu am vrut să răspund. m-am uitat la mailuri, erau semnate eu, the handsome one . adic

15.02.2016

te-am uibit ca pe un copil când te alintai, în seara în care fugeam pe străzi să nu întârziem la concert. te-am iubit ca pe un bărbat când mă sărutai pe frunte, când mă țineai în brațe pentru că îmi era frig și când îmi spuneai să am grijă de mine deși aveai tu. și când mă făceai să mă simt în siguranță, sau când ți-am cunoscut părinții și îmi era teamă că o voi da în bară. te iubeam și când îmi povesteai despre scopurile tale și mă făceai să mă gândesc la ale mele. te-am iubit ca pe un tip la început, când zâmbeai și nu știam dacă e așa, pur și simplu, sau zâmbești pentru că îmi sclipeau ochii când te priveam. te iubeam și când mă mușcai de nas, ma gâdilai sau mă ciupeai, când veneai obosit dar mă țineai în brațe până adormeam, când îmi spuneai că sunt frumoasă, chiar dacă eram ciufulită și somnoroasă, când aveam cele mai hot nopți. te-am iubit mult, chiar dacă nu ți-am arătat. așa sunt eu, fraieră și paraniocă. intram pe o poartă grea,  care îmi deschidea alte două intrări obscur

02.12.2015

m-am întrebat mult timp ce mai faci, ce mai e cu viața ta, însă oricât de mult încercam să aflu mă loveam de zidul tău, Diana. știam că nu ești bine, o ființă ca tine nu va fi niciodată. iti amintești când am venit la tine joi seara și ti-am spus să te retragi? știam de ce o spun. căutai fericirea ca un copil care își caută cadourile sub brad. draga mea, fericirea nu e pentru tine. mi-ai spus că mi-ai făcut un bine lăsându-mă, că e greu să duci o viață cu un om ca tine și te-ai îndreptat spre alt suflet. draga mea, te anunț că greșești. când ai plecat ai lăsat un gol, nu pot spune că mi-a fost greu, pot spune doar că încă trăiesc cu acel gol. caut în altele ce am pierdut o dată cu tine. dar Îți mulțumesc, în acel gol am înghesuit indiferența și acum nu mai pot iubi. am avut cele mai sălbatice aventuri, însă toate s-au terminat la fel.. cu mine, în prim plan vorbind tuturor despre regină. tu. femeia puternică și roșcată care mi-a guvernat inima. nu am crezut că te voi vedea la pământ,

24.11.2015

 nu-ți puteai da seama de acest lucru doar privindu-mă în ochi. trebuia să-mi privești buzele. nu  privirea și glasul au fost acelea care m-au dat de gol. buzele erau inamicul meu principal. de când eram copilă am prins obiceiul de a-mi mușca buzele în semn de nevroză. buzele acelea roșii și subțiri, deveneau palide și începeau să-mi crape. târziu am înțeles că le aveam crăpate când mă uscam, dragule, ..de dor. foarte târziu am înțeles că atunci când trec mai departe fără să-mi exprim punctul de vedere,ele se macină și cu fiecare ne-cuvânt, săracele, se erodează. așa am înțeles că orbirea provine din fisurile provocate de lipsa unei conversații deschise. omiterea unei informații -fie ea și neintenționată- știrbește vederea individului asupra faptului în sine, oferindu-i un orizont obtuz. în această dimineață rece mă simt parcă lipsită de viață. oasele mă dor ..și mi-e dor! când încerc să mă mișc... fiecare oscior din corp parcă se aude într-un ritm lent de muzică din-aceea veche aco