Postări

Se afișează postări din 2014

Eu.

Cred ca din cauza temerilor mele si a faptului ca imi vad lumea prabusindu-se am ajuns sa visez asemenea prostii. Sunt atat de obosita psihic si astept o minune ataaaat de mare. Daaar, ma va concentra pe altele. Mi-am propus sa fiu cea mai buna in alte domenii. Sper sa te intorci inapoi. La mine. Editat: 12.23.2014 - 10:52. Abia astept sa plec.

final masquerade

Imagine
"The light on the horizon Was brighter yesterday With shadows floating over The scars begin to fade. "

monolog.

Deci, cred că acesta e momentul în care neliniștea și dezastrul se unesc intr-o superbă forță și își construiesc o fundație comună în adâncul meu. Nu m-am dus pe nici o cale pentru că singura opțiune mi-a fost patul. Îmi fac loc printre vorbe ca și cum m-aș apăra de bolovani, și la finalul zilei eu încă îmi doresc doar să pot dormi atât de mult încât să mă trezesc în momentul în care sunt fericită, nu mai vreau pași mici, ghizi luați din citate, cărți, filme motivaționale sau nu știu ce muzică, versuri care te încurajează să alegi calea ușoară sau beaturi care-ți albesc pereții capului. Nu are nici o importanță ce vreau, ce zic, dar așa ca fapt divers mi-ar face plăcere să te întorci din vacanță aia .. când ai plecat nu mi-ai zis pentru cât timp, dar se anunță vreme lungă, camarade. Ploi și tunete, viscol și frig; știai? Nu mai pot scrie, iartă-mă; dar nu mai am pic de cuvânt.
Nu am scris de ceva timp dar mintea tot aici îmi fuge. Am avut o vară superbă, cu sărutări, plecări timide și dimineți frânte, oboseală și fericire, lacrimi, gânduri îndoielnice, certuri, dansuri medievale și nu numai, mâncare bună, reproșuri, vin, plimbări, burgeri, aripioare picante, bere, muzică, păreri contradictorii, dorințe deșarte, idei împlinite, parc, nopți de neuitat, emoții pentru carnet ..etc. în fine. A fost minunat, mulțumesc Mihai. Acum e toamnă. Sunt obosită dar încă mi-e dor de cavalerul meu.

:)

"Draga, m-am gandit la Noi. Povestea noastra. Cum naiba sa o rezum? A fost perfect? D'abea..  Orice poveste cu mine in centrul ei nu va fi decat o mare harababura. Dar iata ce stiu cu siguranta. Vremea petrecuta impreuna a fost ceva namaipomenit de frumos. Cosmarurile, betiile, sexul si certurile, superba, sclipitoarea nebunie a acestui oras al nostru unde ani de zile m-am trezit, am dat-o in bara, mi-as cerut scuze, am lesinat si am luat-o de la capat. Ca scriitor, nu ma pricep la finaluri fericite. Baiatul ramane cu fata. Il saveaza de el insusi... sfarsit de scena. Ca un om ce iubeste, realizez ca nu exista asa ceva. Nu exista asfintit. E doar acum si suntem doar noi, ce poate fi al naibii de infricosator cateodata. Dar daca iti inchizi ochii si iti asculti murmurul inimii, daca continui sa incerci si niciodata nu renunti, indiferent de cate ori gresesti, pana ce inceputul si sfarsitul se estompeaza in ceva numit 'pana ce ne vom revedea'. " Hank Moody

fear.

am o stare.. nu stiu cum sa o descriu.. totul mi-e atat de neclar. :) nu stiu ce sa cred, nu stiu ce se intampla.. nimeni nu se oboseste sa imi arate ca nu e adevarat ce vad sau ce cred, ceea ce cred eu ca inseamna ca am mai multa dreptate decat imi imaginam. ma calma pictura acum un timp, astazi nu am reusit nici macar sa ma asez in vechiul meu mediu dupa ce l-am aranjat. inima imi dicta si mana era si doritoare si speriata. o ploaie de culori si doi indragostiti, cred ca .. blocajul meu e normal.. intr-un mod infricosator dar normal. atat de mult cer? mi-am impus sa nu mai vorbesc. sper sa putrezesc impreuna cu sentimentele si cuvintele nespuse. ----------------------------- Gata. Punem punct discutiei despre mine si acum vorbim despre ploaie, pentru ca nu stiu daca in momentul acesta inca ploua dar stiu ca a plouat. si asa mi-as dori sa merg in bucatarie dar ceva ma tine, mi-e teama sa nu vad ceva.  Acum chiar mi-e frica. Nu teama. Frica. 

tv-vara

urasc oamenii care nu folosesc diacritice, ma urasc si pe mine dar telefonul a devenit insuportabil. m-am saturat sa scriu despre dilemele sau gandurile mele legate de viata sentimentala.. era o perioada in care ma ajuta dar acum ma simt de parca ma lovesc non-stop de o usa inchisa.. nu-mi place sa ma uit ls televizor, pe cat de proaste sunt individele... au un corp perfect.. urasc chestia asta! cum ar trebui sa imi iubesc eu corpul si sa imi accept toate defectele cand in jurul meu sunt promovate doar 'perfectiunile'? nu ma simt bine. e vara! am atatea lucruri de sters.. acum stau ziua si astept ploaia, nu vreau sa vad pantaloni scurti.. ! scriu acum pentru ca ma simt singura, brusc. am sters mai bine de doua zeci de randuri, ma rog, nu are rost.

lunea din joi

nu credeam ca poate fi atat de placut sa te chinui sa stai pe un cal cat zidul pe o asa caldura. e bestial! mi-a luat, uite asa, toate gandurile si prostiile mele din cap si le-a aruncat departe. e o zi urata si calda de joi, ma intreb de ce ma simt ca intr-o dupamasa de luni? mi-era dor sa scriu dar realizez pentru prima data... ca nu stiu sa ma exprim acum. am ajuns sa cred ca unele cuvinte nu au sens, incerc sa imi blochez emotiile dar mintea nu se ascunde, nu tace, nu vrea sa se bucure de putina odihna. ei, asta e. toti avem fixurile noastre, doar ca mie imi place sa le discut uneori cu acest ecran minunat, bufnesc in ras la fel de repede cum ochii mei se inneaca in sare si totusi, sunt puternica. am ajuns aici, cu toate luptele mele inutile care de multe ori sunt create de mine, si ma consider tare! pentru ca oricat de goala m-as simti, oamenii nu vad decat hainele. ma fascineaza schimbarile (cu toate ca nu imi plac deloc). pe moment nu realizez, astazi ma intrebam de ce eram

don't ask

Imagine
am reusit sa fiu cat de cat ok, pana am auzit melodia asta astazi. multumesc Mtv. :) 

-graba-

scriu in graba. ma bucur ca nu fac parte din nici o categorie. ca ma inteleg destul de bine cu majoritatea persoanelor sau cel putin ma straduiesc, un zambet un cum esti si iaca trece.. nu sunt in masura sa judec sau sa tin partea cuiva, dar astazi o copila pe care o admiram mi-a distrus tot respectul. durerea e facuta pentru a o confrunta, a te lupta cu tine si cu complexele tale. daca ar fi sa cautam vinovati am putea gasi sute, ne-am inchide in casa si ce am face? ne-am feri unii de altii? doar pentru ca suferim? :) de obicei contaminarea emotionala este mult mai subtila. Putem transmite si in acelasi timp putem foarte bine capta emotiile intr-o camaruta a psihicului, de aici faptul ca unele intalniri sunt benefice sau nu. Semnalele ii afecteaza pe cei care sunt in preajma noastra.. ceea ce am putut observa eu astazi, din pacate, nu intr-un mod pozitiv. pentru Dumnezeu! critica poate fi facuta cu multa arta, avand sanse enorme ca astfel sa devina un mesaj de foarte mare ajutor.

din vina mea

Ba mi-e frig, ba mi-e cald. Într-un cerc vicios eu sunt veriga slabă. Aștept ploaia ca și cum aș aștepta fericirea. Îmi ascut mintea și îmi vindec sufletul. Îmi fac loc printre bolovanii care-m îmi poartă gândurile negre, trebuie să mă feresc de ei pentru că dorul îi zdrobește, frica îi macină și dorința îi împinge. Continui de pe laptop, nu mai am diactritice. Tin sa mentionez ca scriu acum sub influenta melodiei asteia de pix care mi-a frecat toata starea astazi.. nu ca ar fi vorba doar de melodie. In orice domeniu, in orice situatie exista un inceput care de obicei e roz.. e o oarecare fericire oarba care iti da o stare amnezica de nirvana. Cred ca toti ne-am obisnuit cu ideea ca nu dureaza, pleaca la fel de repede cum a venit, dispare de parca ar fi umbra lasata de nori. Ne petrecem restul timpului incercand sa recuperam ce am pierdut, luptand si plangand pentru ce a fost.. si ti-am cerut un ultim timp.  vreau altceva. vreau sa plang, sa plang pana voi reusi sa ma scald in

ş.

Imagine
Vorbind sâmbătă despre bloguri, am zis că aș vrea să îmi mut "sediul", și prin sediu zic blog. Dar bine înțeles, WordPress e prea mainstream, sau cel puțin așa susțin unele persoane! Cred că îmi era dor să scriu. Random things.  M-am tratat cu cafea și medicamente, băi fierbinți și hrană. Mi-am vindecat trupul însă mă gâdilă anii. Sunt atât de obosită de parcă sufletul mi-ar fi luat-o la goană iar eu mi-aş arunca gândurile în doza de bere. În definitiv sunt o femeie frumoasă și puternică, cafeaua e pentru oameni puternici, dar azi nu beau cafea. Îmi las carapacea și ies la o plimbare rece. Afară plouă, simt picurii în oase și vântul în urechi. Am închis ochii și tot atunci te-am închis în sufletul meu, mă liniștește ideea că am o parte curată. Mi-a fost teamă că înnebunesc și m-am dus să-mi privesc ochii în oglindă. M-am trantit apoi pe scaunul din bucătărie așteptând să fiarbă apa.. privind aburul parcă îmi priveam trecutul făcându-şi loc pe lângă mine, doborând o copi

morning cofee' !

Imagine
M-am trezit mai obosita si mai plictisita decat am fost toata saptamana asta. Mi-am indulcit ziua cu o cafea superba in scaunul meu din balcon. Imi priveam pielea cu o mandrie de care nu am habar, pentru ca facusem progrese! :)  Am tras la sorti, nervi sau nimic! M-am ales cu nervii in urma meciului, dar s-au dus in clipa in care am tras draperiile si tot intunericul se evaporase. Poate asta e ideea. Ma simt de parca as astepta ceva, si totusi nu astept nimic. Nu cred ca imi doream o dimineata goala, pentru ca spatiul e prea mare iar eu sunt prea mica. *In fine..  Nu mai stiu cine zicea zapada e rosie, dar noi o vedem alba. Iarna asta m-am dat cu sania!  ***Am dormit bine.

sleep well

Imagine
guess who's back !  de parca nu as avea destul alb in jurul meu, mi-am dat seama ca hartia nu tine si pixul se termina. nu au trecut decat 4 zile de la internare in care vreau sa spun ca nu m-am jucat nimic, dar ma simt ca intr-un joc. albul are urme de gri iar atmosfera e mizerabila, geamurile dinspre curte sunt mari si in fata lor stau suspendate doua carpe care tin locul unor perdele, iar usa si 'zidul' de pe partea acesteia sunt compuse din bucati de sticla ... cred ca mata. vopseaua de pe lemn s-a dus alocuri, asa ca nu te impiedica absolut nimic ca in momentul in care deschizi ochii sa te simti exact ca intr-un joc 'survival horror' care are o grafica extrem de proasta. daca mai ai si privirea in ceata e perfect, toti batranii care trec pe langa salonul tau o sa arate ca niste zombie... daca ai o imaginatie la fel de bogata ca si mine. oricum, ploua, o baba sforaie in dreapta mea alta mesteca in fata mea. e o noapte mai urata decat cea de ieri dar ma

nothing else matters

Imagine
"până voi muri". așa ți-am spus sugrumată de fericire. pentru că și fericirea-i o moarte lentă. buza de jos mi-e crăpată deoarece sunt gâtuită de dor. mizerabilul meu de ceas nu a vrut să se oprească în cel mai fericit moment, ci s-a dus, atât de lent încât îmi venea să îmi scot inima din piept de durere. care-ar fi pedeapsa? poate am fost un om rău în trecut, dar nici chiar așa,  cele mai bune intenții nu justifică și nici nu spală un lucru făcut greșit. așadar, revenim la tine, nici eu nu mai știu câte expresii faciale ai avut, dar mereu am încercat să nu văd niciuna tristă, deși arătai mai frumos când erai serios, mai matur, mai sigur pe tine, mai integru. îmi amintesc cât de jucăuș erai și cum mă strigai pe nume, mi se zbârleşte pielea. azi îți spun încă o dată că te iubesc din egoism, deoarece îmi fierbe sângele în vene la gândul că nu o să rămâi pe veci al meu. sumt furioasă pentru că mi-ai arătat că sunt capabilă de sentimente, că ai avut răbdare, că mi-ai dat un

braindamage

m-am trezit când s-a agățat de piciorul meu și m-a mușcat. se pare că în vis nici păianjenii nu sunt ceea ce par, se dădea drept gândac. sunt destul de convinsă că am înnebunit, deoarece am rămas singură de o zi și deja tremură și vibrează ghiuveta, centrala am impresia că vomită iar in camera mijlocie parchetul prinde glas noaptea, doar că nu știe a vorbi și se vaită în zadar. și acum că mă uit la ce am scris realizez că sunt stările mele, poate așa le percepe mintea mea de doi bani. sper doar că Dumnezeu în momentul acesta scrie indicațiile scenice, m-am pregătit pentru ce e mai rău, până la urmă mi-am făcut-o singură. am sentimentul că în acest moment sunt forțată să migrez. am simțit asta în timp ce mă grăbeam să-mi sugrum umanitatea, asta se întâmpla cam ieri pe la apus când se intețea vântul și eu nu mai știam cum e să fi în siguranță. la ora 5 am fost în picioare. mi-am smuls gândurile și m-am îndreptat spre bucătărie, nu am reușit să mănânc dar mi-am făcut o cafea. am pu

la răsărit

Imagine
* este umbra unei nopți.

insomnie

A fost o zi lungă și ea era obosită. Stătea cu spatele lipită de zidul murdar și rece. Ploaia cădea ușor în jurul ei și parca pleoapele i se îngreunau cu fiecare picur. Îi venea să se întindă pe jos. Ațipi însă, a doua oară se trezi brusc, speriată, cu inima săltând, crezând că cineva era lângă ea. Picioarele îi erau înțepenite iar pătura îi alunecă de pe trup. Era într-un pat, știa că visase pentru că era rece. Perechi de umbre se defineau în intuneric, dansând și umplând pereții de un alb bolnav. Vroia să bea ceva pentru a-şi șterge putrezeala, se ridică și atunci își simți oasele bătrâne, grele și uscate. Pașii o conduseră spre bucătărie, unde, de data aceasta, dansau parcă prinse de o lumânare umbrele sale. Înecă flacăra în degetele ei, nu-şi suporta goliciunea trupului. Și la ce folos, nu o interesa. Dacă n-avea să îl atingă nu mai avea nevoie de ele. Suflet n-avea. Și așa, toată puterea s-a dus pe gânduri. e ora 9 și inima te vrea.

undress my soul

Imagine
intr-o alta lume stiu ca ai trecut pe langa mine si te-am observat, altfel nu imi explic cum ai reusit sa imi intrii atat de adanc in suflet si minte. inainte sa te vad credeam ca sunt o persoana seaca si realista, care nu fuge dupa fluturasi sau dorinte. eram convinsa ca ma cunosc si ca stau in picioare datorita felului meu de a fi, cu toate principiile mele gresite care ma fereau de implicatii. intotdeauna mi-am indepartat persoanele din jurul meu, un pic de distanta ziceam ca nu strica. a aparut. nu stiam cum il cheama dar ii stiam zambetul. mi-a atras atentia in cateva secunde si a reusit sa imi smulga inima la fel de usor de parca era o petala. m-a dezbracat de principii si mi-a aratat ca pot, am reusit sa imi pastrez sentimentele fara nici un efort, nu a trebuit sa le amplific pentru ca s-au amplificat singure. nu am reusit sa ma controlez insa, sunt prea obosita sa imi privesc esecul in ochi. ma simteam confortabil doar langa el, aveam sentimentul ca eram doua jumatati mo

război

Imagine
am în minte doar frânturi din momentele in care cortina a căzut prea devreme. am simțit singură că într-o luptă doar genunchii te dor și trebuie să știi cum să atenuezi căderea. astăzi mă întreb cine ar avea urechi atât de curate încât să îmi înțeleagă toate câte zac în toracele meu? 'și mi-am luat sabia cu atâta ură încât puteam cresta orașe întregi, cu o singură flegmă puteam umple râuri de sânge. mi-era dor să fiu o războinică, să îmi pătez mâinile cu suflarea lor. i-am îngropat undeva departe și totuși destul de aproape să îmi poată admira zâmbetul meu de glorie. mi-e scârbă. '

confesiuni 3

Imagine
el nu găsea nimic mai bun în jurul lui, pentru că era adâncit în toată plinătatea rutinii sale. uneori, mă vedea pe mine. o femeie ștearsă și seacă, lipsită de forme și de zâmbet, lipsită de viață, care purta o expresie destul de hilară pe chip, cu o urâțenie făr' de capăt la început ascunsă după machiaj. și m-am dus alături de el, crezând că merg singură. m-am luptat să îl am, mi-am zis că pot și sunt puternică, dar nu m-am luptat să-l păstrez. nu i-am oferit nimic, nici fericire, nici distracții, nici tinerețe, nici frumusețe, nici palpitații. dar de un lucru sunt foarte sigură, și anume că eu îl iubesc pe omul acesta!

mulțumesc

Imagine
azi nu mai sunt doar un soldat, azi sunt regin ă!

alte confesiuni

Imagine
alcoolizată timp de câteva ore, am realizat că te-am pierdut, încerc să mă regăsesc și să te câștig ... îmi rulează în cap același film. nu îmi e somn, nu îmi e foame, nu îmi e sete, în schimb îmi e dor! mă-ntreb cât mai am când dețin totul și n-am nimic. urlă în mine copilul singuratic. ce am fost, ce sunt și ce voi fi. mi-am zis că nu îți mai scriu. că azi nu am chef, dar îți spun despre faptul că uneori mă supăr pe tine deoarece nu te înțeleg, chiar dacă avem același film. te privesc mereu și uneori mă grăbeam să prind zorii trează în speranța că într-una din dimineți voi fi a ta, conplet, permanent, și mă vei privi cum nu ai făcut-o niciodată. credeam că dacă te iau acasă mă pot bate cu zmeii. nu e obișnuință, dar am reușit să scot la suprafață tot ce e mai rău în tine. în adâncul meu te acuz pentru momentele mele de pierdere, când mă lovesc de oameni căutându-te din priviri. când deja obosesc, ma rup de realitate și te caut în mintea mea, pentru mă asigura de existență.

confesiuni

Imagine
Scumpă, ..nu te-am judecat niciodată că nu ai fost aici și nu te voi judeca, pentru că mi-ar fi greu să te primesc înapoi. cea mai importantă 'etapă' a vieții mele s-a dus, ai pierdut-o, chiar dacă îmi doream să fi acolo să ma tragi de mânecă atunci când greșeam sau cădeam în penibil, să mă încurajezi și să schimbi ceva! atunci putea fi altfel, mă puteai salva! de acum înainte nu mai ține nici o schelă, construcțiile se prăbușesc și noi ne ascundem prin praf și bolovani. nici eu nu mai sunt aceiași, mi-am schimbat concepțiile și viziunea asupra lumii, n-as mai putea avea speranțe. mă gândesc că în locul unui castel am putea construi un zid între noi, deoarece eu nu am putere să îl mai țin ridicat sau poate din simplu motiv că sunt doar un jeg și singurul om care nu și-a dat seama de asta e El! ..dar, de unde..? dar știi ce am văzut eu? tu nu te-ai schimbat deloc! ..doar că atunci nu îți permiteai, și singurul lucru schimbat la tine probabil e privirea, zic și eu, n-am d

gladness

Imagine
' din păcate mereu am vrut mai mult dec â t mi s-ar fi cuvenit, decât mi s-ar fi putut oferi. poate și din această cauză nu am reusit să mă bucur de lucrurile frumoase pe care le primeam de la viață sau de zâmbetele superbe ale oamenilor frumoși. nu m-am oprit o clipă din fuga mea și chiar mi-am scos inima din piept doar să imi alung sentimentele. mă aflam în cădere liberă dar am renăscut, și astăzi mă simt acasă! am găsit un suflet atât de frumos și blând ..mă apară de nopțile grele și negre și îmi face diminețile drăguțe, când îmi întinde cafeaua alături de z â mbetul lui larg parcă-mi întinde o cană de fericire ..și când își pierde degetele prin părul meu și mi-l deranjează e ca și cum și-ar c ă uta propriile răspunsuri. pentru prima dată în viața mea simt c ă m ă a ș teapt ă cineva  acasă. '