27/3/2017

*realizez că atât de repede trece timpul când ești cu cineva, 3 ani au trecut exact cum cădea pisica mea de la balcon. și e chestia aia, că atunci când ești cu cineva mai mult decât 3 ani deja nu îl mai suporți, și zici ca dragostea s-a dus la mama naibii. dar când ai inima prinsă în carne parcă mai greu trece timpul și încep certurile cu tine. problema e când vrei să te desparți și ghici ce, nu poți. si stai supărat și îți dai seama că de fapt timpul trece. am rătăcit multă vreme ca să ajung acum să spun măcar că mă cunosc. dacă stai să te gândești, 21 de primăveri nu sunt multe, dar sunt suficiente.
te-am prins de încheietură pe prag de plecare. te-am crezut doar când te-am văzut pășind. în disperarea mea te-am implorat să rămâi, că m-au trădat și ochii și corpul care deja-mi tremura. ți-ai continuat pașii însă, convins fiind că alegerea ta e pentru amândoi și era destul încât să o consideri justificată. tu vedeai cum lumea mea se destrăma și îți spuneai că nu mai poți să rămâi. nu a trecut o singura zi în care tu să nu te gândești la mine, în unele seri o făceai în timp ce beai vinul meu preferat. am fost femeia care a reușit să îți transforme serile de pierdut timp și agățat în ore fericite nocturne... și asta după o amărâtă de invitație la cafea.
nu am auzit de tine de ani de zile și aproape că m-ai uitat. până în ziua în care ai primit un telefon și ai fost anunțat de faptul că am ajuns pacienta unui sanatoriu. știu că nu ai vrut sa vi, te-ai luptat vreo câteva săptămâni până ai venit.
femeia ta e o epavă. te privesc blând și nu îmi amintesc cine ești.



**mi-am pierdut cuvintele când mi-am dat seama că vorbesc cu tine indirect. cred că tot ce sper este ca una din ierni să ne înghețe impasurile, o dată cu microbii și cu zăpada pentru sanie. și chiar dacă inima nu ține pasul cu mintea, au aceiași inițiativă.


***să ai o zi frumoasă, camarade. eu am rămas fără înghețată. de fapt nu am avut dar acum simt că vreau.